Din grădinile toamnei voi culege un buchet de crizanteme şi mă voi gîndi la Dumneata.
Fiindcă din miezul acestei clipe de reculegere vreau să mă apropii de Dumneata.
Crizantemele, aceste flori albe ca urma cretei de pe tabla cea neagră.
Crizantemele, această frumuseţe severă şi apropiată sufletului meu ca şi caligrafia Dumitale.
Unde să aşez acest buchet? La pragul şcolii? Acasă, pe masa de lucru?
Dar, de obicei, ajungi atît de tîrziu şi ai atît de puţin timp liber. Mă tem că ai putea să nu le vezi.
Din cumpăna fîntînii, de sub soarele sau ploile toamnei ţi se închină adînc buchetul de crizanteme.
Cu deosebit respect,
Administratia "TV-COCIERI.MD"