La doua decenii de la inceputul razboiului de pe Nistru trupele rusesti continua sa stationeze in Transnistria, iar politicienii nu au gasit nicio solutie pentru rezolvarea acestei probleme.
 

Un vals al tancurilor pe melodia preferata a generalului armatei a 14-a, Alexandru Lebedev. Asta a primit in dar generalul rus de la subordonatii sai dupa incheierea razboiului de pe Nistru. 


Conflictul armat a izbucnit la 2 martie 1992, in timp ce la New York se desfasura ceremonia primirii Republicii Moldova in ONU, unde participa si primul presedinte    Mircea Snegur. Cu doar cateva ore inainte a fost atacat postul de politie din orasul Dubasari. 


Puterea de la Chisinau nu mai putea controla zona din stanga Nistrului, care isi autodeclarase independenta la 2 septembrie 1990, dupa ce sovietele locale din sudul si din estul Moldovei au refuzat sa se supuna legilor votate la Chisinau. In toata zona transnistreana a fost decretata mobilizare generala.


Fortele paramilitare din stanga Nistrului au fost sustinute tehnic si logistic de armata a 14-a a Federatiei Ruse, care la 19 mai a intrat efectiv in lupta dar si de mercenari cazaci. 


Luptele finale s-au dat in orasul Tighina unde au murit zeci de oameni. Polistilor moldoveni li se interzice sa mai intervina, iar orasul Tighina este pierdut pentru Moldova.


La 21 iulie 1992, Mircea Snegur si Boris Eltin au semnat la Kremlin acordul de incetare a focului. Pozitiile beligerantilor au fost ulterior ocupate de forte de mentinere a pacii rusesti, transnistrene si moldovenesti. La 20 de ani de la izbucnirea razboiului din Transnistria, nu s-a gasit nicio solutie pentru rezolvarea acestei probleme.  Autoritatile de la Chisinau si cele de la Tiraspol nu au ajuns inca la un consens in ceea ce priveste statutul Transnistriei iar Rusia refuza sa-si retraga aramata.